Universități bucureștene cu tradiție

Universitatea din București

În 1864, la patru ani distanță de la fondarea Universității din Iași, este înființată în Capitală a doua universitate modernă a țării: Universitatea din București. Cu mult timp înainte însă, în 1694, la dorința domnitorului Constantin Brâncoveanu a fost deschisă Academia Domnească de la București, cu predare în greaca veche, cursurile fiind ținute în incinta mânăstirii Sfântul Sava. Din aceasta a luat naștere, în 1832, Colegiul de la Sfântul Sava, divizat în 1864, de către domnitorul Alexandru Ioan Cuza, în două entități individuale: Universitatea din București și Colegiul Național Sfântul Sava. Primele trei facultăți care au funcționat în cadrul noii instituții au fost Facultatea de Drept, Științe și cea de Litere. În timpul regimului comunist, mai multe facultăți au fost desființate, astfel că la momentul Revoluției din 1989 Universitatea funcționa cu doar șase facultăți. În prezent, instituția activează cu 19 facultăți care oferă 97 de programe de licență din 32 de domenii, având de asemenea 215 programe de master și 22 de școli doctorale. În cadrul acesteia funcționează și Muzeul Universității din București.

Universitatea Politehnica

Universitatea Politehnica din București își are originile în 1818, când Gheorghe Lazăr inaugurează Școala tehnică superioară cu predare în limba română, tot în cadrul mănăstirii Sfântul Sava din Capitală. Ulterior, în 1864, în urma unui ordin emis de către domnitorul Alexandru Ioan Cuza, își începe activitatea Școala de Poduri și Șosele, Mine și Arhitectură. De-a lungul timpului, numele instituției a trecut prin numeroase transformări, cea din prezent fiind adoptată în toamna anului 1992. De la patru secții (Construcții, Electromecanică, Mine și Metalurgie și Chimie Industrială) cu care funcționa în 1920, când a primit pentru prima dată titulatura de Școala Politehnica, și de la patru facultăți (Mecanică, Electrotehnică, Chimie industrială și Textile), câte număra în 1948, când devine Institutul Politehnic din București, universitatea a ajuns în prezent la un număr de 15 facultăți, alături de două colegii universitare tehnice, nouă departamente și 56 de catedre. Este, de altfel, cea mai mare universitate tehnică din țară. Sub același acoperiș funcționează, de asemenea, și Muzeul Universității Politehnica din București, inaugurat în anul 2003.

Academia de Studii Economice (ASE)

În urma emiterii unui Decret Regal, ia naștere, pe 6 aprilie 1913, Academia de Înalte Studii Comerciale și Industriale, nume schimbat în 1947, odată cu fuzionarea acesteia cu Academia de Studii Cooperatiste, în Academia de Studii Comerciale și Cooperatiste. După alte modificări ale numelui, l-a preluat, în 1967, pe cel actual, la acel moment funcționând cu șase facultăți. De atunci, numărul acestora s-a extins la 13, alături de care au fost deschise și 23 de centre de cercetare și opt asociații studențești. O bornă importantă în istoria instituției a fost atinsă în 1921, când i-a fost acordat dreptul de organizare a doctoratului, în prezent existând, în cadrul acesteia, zece programe de doctorat, 90 de programe de master și 36 de programe de licență. Printre profesorii iluștrii care au stat la catedrele instituției se numără Nicolae Iorga și Virgil Madgearu.

Universitate de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu”

Tot pe bazele puse odată cu înființarea Școlii de Poduri și Șosele, Mine și Arhitectură a luat naștere și actuala Universitate de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu”. De-a lungul deceniilor de activitate, a funcționat sub diverse denumiri, printre care Școala de Arhitectură a Societății Arhitecților Români, Școala Națională de Arhitectură, Școala Superioară de Arhitectură și Academia de Arhitectură. O vreme, începând cu 1938, instituția a activat în cadrul aceluiași organism, ca Facultate de Arhitectură, cu Politehnica, câștigându-și independența, pe care a reușit să o păstreze însă doar un an, în urma reformei învățământului din 1948. În 1952 își va dobândi iarăși independența, desprinzându-se de această dată din Institutul de Construcții, sub acoperișul căruia fusese integrată, iar în 1953 va adopta numele arhitectului Ion Mincu. Titulatura actuală, de Universitate de Arhitectură și Urbanism, a fost adoptată însă abia în anul 2000.

Școala Națională de Studii Politice și Administrative (SNSPA)

Cu o istorie mai recentă, Școala Națională de Studii Politice și Administrative (SNSPA) rămâne una dintre cele mai căutate instituții universitare și postuniversitare nu doar din București, ci și din țară. Fondată în 1991, urmărindu-se ca model alte instituții cu profil similar din Europa Occidentală, SNSPA oferă zece programe de studii de licență, 58 de programe masterale și cinci domenii de doctorat.

Alte instituții

Fără a oferi o listă exhaustivă, alte universități de prestigiu din Capitală sunt: Universitatea de Științe Agronomice și Medicină Veterinară din București, deschisă în 1852, în urma unor demersuri ale inginerului român Petrache Poenaru; Universitatea de Medicină și Farmacie „Carol Davila”, inaugurată în anul 1857, în cadrul căreia, după alte inovații medicale ale savanților români, Nicolae Paulescu va izola, în premieră, insulina, în anul 1921; Universitatea Națională de Arte, înființată în 1864, ca Școală Națională de Arte Frumoase, printr-un decret emis de domnitorul Alexandru Ioan Cuza ca urmare a eforturilor întreprinse de pictorii Theodor Aman și Gheorghe Tattarescu; Universitatea Națională de Muzică București, cunoscută și drept Conservatorul Ciprian Porumbescu, deschisă publicului în același an, și Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică „Ion Luca Caragiale” (UNATC), care și-a deschis porțile în 1954.

Pentru realizarea acestui articol au fost folosite informații disponibile pe site-urile unibuc.ro, upb.ro, uauim.ro, snspa.ro și wikipedia.org.