Proiecte anulate cu pierderi uriașe

Ryugyong Hotel

Cu toate că se numără printre țările care impun reguli extrem de severe în ceea ce privește turismul, Coreea de Nord a pornit, în 1987, un proiect ambițios care urma să deservească această industrie: construirea celui mai înalt hotel din lume la acea vreme, cu o înălțime de 330 de metri. Construcția a luat forma unei piramide și a venit ca răspuns la un proiect realizat de o companie din țara rivală, Coreea de Sud, care construise deja cel mai înalt hotel din lume în Singapore. Hotelul Ryugyong urma să fie structurat, cu ajutorul unei finanțări din partea Rusiei, pe 105 etaje, cu trei aripi care să adăpostească și camere pentru mii de vizitatori, dar și cinci restaurante cu vedere panoramică. Fondurile au fost blocate însă odată cu destrămarea URSS, în 1991. Abia în 2008 proiectul a atras atenția unei companii egiptene, care a investit 180 de milioane de dolari în dotarea fațadei cu leduri folosite astăzi pentru a proiecta mesajele guvernului de la Phenian și diverse scene din istoria țării. Finalizarea proiectului ar presupune însă un cost important, de circa 2 miliarde de dolari. Între timp, construcția a fost inclusă în Cartea Recordurilor drept cea mai înaltă clădire neocupată din lume.

Golding Finance 117

Demarată în 2008, în China, construcția zgârie norului Golden Finance 117 a devenit, între timp, imposibil de finalizat. Inițial, acesta trebuia să devină a doua cea mai înaltă clădire din lume, după celebrul Burj Khalifa. În 2015, când proiectul ajunsese deja la o înălțime de 597 de metri, compania responsabilă a dat faliment. Trei ani mai târziu s-a încercat reluarea lucrărilor, dar fără succes. A fost însă ultima șansă pentru a duce la bun sfârșit proiectul, și asta pentru că în primăvara anului 2020 autoritățile au decis interzicerea construirii zgârie norilor mai înalți de 500 de metri.

Doha Shark Crossing

Doha Shark Crossing este parte a proiectelor de infrastructură planificate de guvernul de la Doha ca urmare a numirii Qatarului țară gazdă a Cupei UEFA 2022. Anunțat în 2013, acesta a purtat inițial numele de Doha Bay Crossing și urma să fie construit ca pasaj de trecere cu o lungime de 12 kilometri, alcătuit din trei poduri interconectate cu ajutorul unor tuneluri subacvatice. Cu o capacitate de 6.000 de vehicule pe oră, proiectul ar fi asigurat un trafic rapid între Aeroportul Internațional Hamad și cartierul exclusivist West Bay, amplasat la marginea Golfului Persic. Bugetul inițial aloca o investiție de 12 miliarde de dolari pentru finalizare, însă la numai doi ani de la începerea lucrărilor o serie de factori au făcut imposibilă continuarea acestuia. Printre motive s-au numărat scăderea prețului petrolului și supraaglomerarea sectorului construcțiilor ca urmare a creșterii populației și a cererii mari pentru proiecte rezidențiale. După alți patru ani guvernul a revenit însă asupra deciziei de a amâna toate proiectele non-esențiale și a dat undă verde reluării construcțiilor, iar în 2020 a anunțat că va aloca 140 de miliarde de dolari pentru finalizarea pasajului. Construcția nu va putea fi însă gata înainte de evenimentul sportiv deoarece va dura în jur de patru ani pentru a fi încheiată.

London Garden Bridge

Londra este cunoscută deja pentru podurile impunătoare care leagă malurile Tamisei. Din acest motiv, când guvernul a anuțat în 2012 contrucția unui nou concept de pod, propus inițial în anii ’90 de actrița Joanna Lumley, care presupunea costuri exorbitante, jurnaliștii au criticat dur proiectul. London Garden Bridge ar fi avut o lungime de 366 de metri și ar fi necesitat fonduri de 85 de milioane de dolari, cu mult mai mari față de podul Millennium, o construcție cu dimensiuni asemănătoare, în care au fost investite doar 25 de milioane de dolari. Spre deosebire de celelalte poduri londoneze, London Garden Bridge urma să fie un pod pietonal cu zone verzi și grădini bogate, care să atragă anual în jur de 3 milioane de turiști. În plus, planurile inițiale vizau finalizarea proiectului în întregime doar cu ajutorul investițiilor private. În 2015, costurile crescuseră însă la 260 de milioane, din care 85 ar fi trebuit finanțate de stat. După alți doi ani, proiectanții au anunțat că investiția necesară a crescut chiar mai mult, la 280 de milioane de dolari, iar fondurile strânse erau de doar 180 de milioane, așa că lucrările nu au mai fost pornite. Chiar dacă nu a fost demarată construcția, podul a adus totuși, chiar și în fază de proiect, pierderi masive, de circa 60 de milioane de dolari.

Xiangyun International Project

Localizat în provincia chineză Hubei, Xiangyun International Project s-a transformat, odată cu încetarea lucrărilor, într-un oraș-fantomă. Investiția inițială anunțată a fost de 17 miliarde de dolari, iar proiectul urma să fie structurat în două zone principale – una rezidențială și una destinată petrecerii timpului liber, ambele dotate cu parcări, centre comerciale și construcții în stil european. În 2014 însă, compania responsabilă de proiect a dat faliment, după ce a fost acuzată de corupție. La acel moment 700 de locuințe erau deja vândute și o parte importantă din proiect, finalizată. Xiangyun International Project a început să se degradeze și nu există semne că lucrările vor fi, cândva, reluate.

Pentru realizarea acestui material s-au folosit informații disponibile pe canalul Top Luxury și wikipedia.org. Poza principală: Hotel Ryugyong, Phenian, Coreea de Nord ©nndrln/123RF.COM.