Palatele Capitalei – Partea I

Palatul Vechi al Băncii Naționale

O construcție monumentală și prima clădire bancară importantă a Capitalei, numită cândva de Ion Mincu „cea mai frumoasă clădire din București", Palatul Vechi al Băncii Naționale a fost construit între anii 1883-1900, pe terenul unui fost han. Interiorul este dominat de Sala de Marmură, o încăpere somptuasă în care a funcționat, în trecut, ca sală a ghișeelor. În pilaștrii de zidărie de la parter erau amplasate, pe vremuri, casele de bani, iar logiile de comunicare care unesc coloanele duble de la primul etaj erau folosite pentru a fi urmărită mai ușor activitatea funcționarilor și a clienților. În proiectarea clădirii, un accent deosebit a fost pus pe acustică, gândită pentru a proteja informațiile private de urechile curioșilor. Fațada cuprinde un statuar pe care au fost sculptate, de către artiștii Ion Georgescu și Ștefan Ionescu-Valbudea, zeițele agriculturii și justiției, respectiv ale industriei și comerțului. Alți artiști care și-a pus amprenta asupra edificiului au fost pictorul George Demetrescu Mirea, Nicolae Grigorescu și Eugen Voinescu. În incintă funcționează astăzi și Muzeul Băncii Naționale a României.

Palatul Kiseleff

Cunoscut de bucureșteni și sub numele de Casa de la Șosea ori Vila de la Șosea, Palatul Kiseleff, situat pe șoseaua cu același nume, a aparținut pe vremuri familiei Candiano-Popescu. Inițial a fost proiectat ca o casă boierească pe care, în 1907, a cumpărat-o Constantin Iarca, fost primar al Buzăului. La doi ani distanță îi este vândută regelui Carol I care, cu ajutorul arhitectului Grigore Cerchez, o va transforma în ton cu stilul neoromânesc. De-a lungul timpului vila a servit drept reședință și regelui Carol al II-lea, soției sale, Elena, regelui Mihai I, dar și prințesei Elisabeta. După Revoluția din 1989, clădirea a servit drept sediu pentru diverse bănci.

Palatul Elisabeta

Tot pe șoseaua Kiseleff se înalță, într-o îmbinare a stilurilor maur și brâncovenesc, Palatul Elisabeta. Construit între anii 1935-1937, după schițele arhitectului Corneliu Marcu, sursa de inspirație în proiectarea acestuia a fost Castelul Banloc din județul Timiș. Acoperișul clădirii e împodobit cu un catarg pentru drapele. Deși a fost ridicat pentru a-i servi drept reședință Reginei Elisabeta a Greciei, Principesă a României, aceasta l-a folosit rareori. O vreme a fost locuit de Regele Mihai I, după ce Palatul Regal situat pe Calea Victoriei a fost bombardat. Tot aici suveranul a semnat actul de abdicare, pe 30 noiembrie 1947. În prezent, edificiul este unica reședință oficială din București a Familiei Regale, folosită uneori pentru primirea Șefilor de Stat străini și pentru organizarea dineurilor și ceremoniilor de decorare, printre altele. Deschis acum și publicului, printre încăperile care pot fi vizitate se numără Galeria de Artă, Salonul Mihai I, Salonul Carol și Elisabeta, Sala Regilor, Salonul Alb, Sufrageria Mare, dar și Scările de Marmură. Și împrejurimile sunt pitorești, lângă palat aflându-se Muzeul Satului.

Palatul Bursei

Finalizat în 1912, după șase ani de lucrări, Palatul Bursei poartă semnătura arhitectului Ștefan Burcuș, care a urmat în proiectarea sa stilul neoclasic francez, pilaștrii și coloanele fiind însă ridicate în stil corintic. Acesta a primit contractul în urma unui concurs de arhitectură, în care au fost înscrise 14 proiecte, dintre care au mers mai departe doar șase. Ideea proiectării Palatului i-a aparținut regelui Carol I care, în urma unei sugestii făcute de industriașul George G. Assan, a propus construirea unui sediu al Camerei de Comerț și Industrie a Municipiului București. Structura de rezistență a fost realizată de inginerul Gogu Constantinescu, care a folosit cărămizi și planșee din beton armat. Terenul ales pentru construcție a fost pus la dispoziție de ministrul industriei, Ioan Lahovary, iar la ceremonia de așezare a pietrei de temelie, organizată pe 11 mai 1908, au fost prezenți membrii Casei Regale. Începând cu anul 1955, Palatul Bursei a găzduit Biblioteca Centrală de Stat (astăzi Biblioteca Națională a României, mutată pe Bulevardul Unirii).

Palatul Ghica Tei

Proiectat de arhitectul român de origine catalană Xavier Villacrosse, Palatul Ghica Tei se înscrie în stilul neoclasic italian, îmbinând totodată elemente renascentiste franceze. Cel dintâi proprietar, care a dispus construirea sa, a fost domnitorul Grigore Dimitrie Ghica. Structurată pe două niveluri, clădirea are o fațadă ornamentată cu altoreliefuri care înfățișează o pereche de turnuri și una de drapele, dar și alte elemente, reprezentând șase nimfe înaripate. Saloanele de la interior cuprind, la rândul lor, plafoane pe care au fost zugrăvite scene mitologice, figuri alegorice și diverse elemente vegetale, realizate de un pictor italian. Edificiul a fost restaurat în 1978, servind ulterior drept sediu al mai multor instituții de stat. Lângă Palat se află una dintre cele mai frumoase biserici bucureștene, Teiul Doamnei Ghica.

Pentru realizarea acestui material au fost folosite informații disponibile pe site-urile bnr.ro, casamajestatiisale.ro, turismistoric.ro și wikipedia.org. Credit foto: cristicroitoru.