Muzee de neratat în București
Despre marile muzee ale Capitalei numele vorbește deja de la sine, așa că într-un material dedicat instituțiilor de profil am ales să punem în lumină acele obiective mai puțin cunoscute în rândul publicului, dar care adăpostesc lucrări de o importanță incontestabilă.
Iată câteva dintre micile muzee ascunse pe străduțele Bucureștiului.
Muzeul Theodor Pallady
Cunoscut publicului mai ales sub numele de Casa Melik, muzeul Theodor Pallady ascunde între zidurile sale numeroase tablouri și nu mai puțin de 800 de desene și gravuri realizate de artist pe vremea când a locuit la Paris, fiind donate statului român de către soții Serafina și Gheorghe Răut, prieteni ai pictorului. Alte elemente din colecția muzeului constau în obiecte de ceramică orientală, articole de mobilier, textile și diverse sculpturi. Ridicată în secolul 18, clădirea din strada Spătarului se află pe lista monumentelor istorice și e socotită de mai multe surse drept cea mai veche casă locuibilă din Capitală. A fost denumită astfel după Iacob Melik, unul dintre cei mai notabili proprietari, care a și dispus renovarea sa, în 1857, păstrând însă elementele originale, printre care se numără cerdacul închis în ferestre, de la etaj, acoperișul cu streașină lată și scara interioară, construită din lemn. Muzeul a fost deschis publicului începând cu 1971, la un an după ce trece printr-o serie de lucrări intense de renovare.
Muzeul de Artă Populară „Prof. Dr. Nicolae Minovici”
Inaugurat în 1914, Muzeul de Artă Populară „Prof. Dr. Nicolae Minovici”, amplasat pe strada cu același nume, găzduiește o serie de obiecte etnografice românești din toate regiunile țării. Printre acestea se numără icoanele, obiectele de ceramică, ouăle încondeiate, obiectele vestimentare populare, țesăturile și instrumentele muzicale tradiționale. Cândva locuință a doctorului Minovici, clădirea în care funcționează datează din anul 1905 și a fost proiectată de arhitectul Cristofi Cherchez, reflectând însă și viziunea proprietarului. Cei doi au gândit planurile casei astfel încât să îmbine, deopotrivă, elemente de factură tradițională și europeană. Un exemplu în acest sens este folosirea, în proiectarea terasei de la etaj, atât a unei loggii italienești, cât și a unui pridvor țărănesc.
Muzeul de Artă Veche Apuseană „Ing. Dumitru-Furnică Minovici”
Pe aceeași stradă cu Muzeul de Artă Populară se află și Muzeul de Artă Veche Apuseană „Ing. Dumitru-Furnică Minovici”, ridicat între anii 1941-1942. Până în 1989, a fost numit Muzeul de Artă Feudală al Academiei Române. Încă din stadiul de proiectare, casa Minovici a fost gândită pentru a servi drept muzeu, fiind construită atipic, în funcție de colecția deja existentă, materialele necesare fiind aduse din străinătate. Proiectată în forma literei L, după planurile arhitectului italian Vincenzo Canell, clădirea urmează stilul gotic terțiar/perpendicular englez (Tudor), conținând totodată o serie de trăsături distinctive precum loggia venețiană sau elemente ale stilului normand. Patrimoniul muzeului include obiecte descoperite de Dumitru Minovici (nepot al lui Nicolae Minovici) în cadrul diverselor licitații și anticariate vizitate în călătoriile prin Europa. Printre acestea se numără diverse tapiserii, arme și trofee de vânătoare, picturi și piese de mobilier de artă, vitralii și cărți vechi. Valoarea lor a dus la includerea muzeului pe lista monumentelor istorice de clasă A.
Muzeul de Artă „Frederic și Cecilia Cuțescu-Storck”
Muzeul de Artă ce poartă numele familiei Storck a fost inaugurat în 1951, chiar în casa sculptorului Frederic Storck și a soției acestuia, pictorița Cecilia Cuțescu-Storck, o figură importantă în domeniu, fiind prima femeie din Europa care a primit o catedră universitară de artă. Ridicată între 1911-1913, casa-muzeu conține, la exterior, o serie de elemente decorative constând în două basoreliefuri de inspirație romanică și o friză în care a fost realizat profilul proprietarului, alături de reprezentările unor lei înaripați și ale unor figuri feminine. Colecția muzeului cuprinde o serie de lucrări realizate de cei doi artiști, o colecție de numismatică și mai multe medalii create de Frederic Storck.
Muzeul Național al Hărților și Cărții Vechi
Cu o istorie mult mai recentă, Muzeul Național al Hărților și Cărții Vechi și-a deschis porțile în anul 2003, între zidurile unei case ridicate în urmă cu aproximativ un secol. Din colecția sa fac parte în jur de 1.000 de exponate constând în hărți, litografii, gravuri și planuri urbanistice, alături de alte lucrări de grafică și picturi reprezentând în special peisaje și portrete. În vederea inaugurării muzeului, clădirea a suferit o serie de transformări, precum decorarea plafoanelor cu elemente din mitologie și hărți astronomice, dar și montarea unor vitralii reprezentând, de asemenea, diverse elemente heraldice și cartografice, lucrările fiind executate de o echipă de artiști români. Arhitectura casei-monument istoric îmbină diverse stiluri de inspirație gotică și mediteraneană, redate prin folosirea arcelor frânte, respectiv a loggilor.
Pentru realizarea acestui material au fost folosite informații disponibile pe historia.ro, mediafax.ro, ecdl.ro, ghidulmuzeelor.cimec.ro, merg.in/bucuresti, mnar.arts.ro, muzeulbucurestiului.ro, muzeulhartilor.ro, and wikipedia.org. Foto: Muzeul Municipiului Bucuresti.