Istoria mobilei, de la origini până în prezent

Cele mai vechi piese de mobilier din lume se află într-o așezare ridicată în perioada neolitică în Scoția de astăzi, cunoscută drept Skara Brae. Găsim aici, printre altele, o serie de paturi, dulapuri de haine și rafturi pentru vase, toate din piatră, provenind din anii 3100-2500 înaintea erei noastre. Alături de piatră, în vechime oamenii foloseau ca materiale de fabricare a mobilei lemnul și oasele de animale, iar mai târziu, metalul. Tehnica asamblării lemnului pentru a crea piese de mobilier mai complexe își are originile în Egiptul antic, în jurul anului 3100 înaintea erei noastre. În paralel cu cheresteaua, egiptenii obișnuiau să folosească și fildeș pentru a înfrumuseța obiectele create, folosite ulterior la decorarea locuințelor celor bogați. Dacă aceștia își mobilau casa cu mese, scaune, paturi și lăzi de depozitare, populația săracă se mulțumea cu câteva obiecte rudimentare, folosind cuie de lemn pe post de cuier și o simplă banchetă din cărămidă drept pat. În contrast cu opulența egipteană însă, grecii nu puneau atât de mult preț pe mobilă. Una dintre cele mai prețioase piese din casele lor era comoda, pe care obișnuiau să expună paharele scumpe. Alături de aceasta, un obiect de mobilier frecvent folosit era canapeaua, construită din rame de lemn, frânghii și rogojini.

În Roma antică, cei cu posibilități financiare își făceau pe comandă mobilier sculptat, pe care îl tapițau, își decorau casele cu mozaicuri scumpe și foloseau lămpi de ulei pentru iluminare. Lor li se atribuie și folosirea pentru prima dată, în mobilier, a marmurei și a bronzului.
Una dintre cele mai importante piese de mobilier, comună în toate civilizațiile lumii antice, era tronul, pe care grecii obișnuiau să îl acopere cu blănuri. Ca unelte de construcție se foloseau ciocanele, șurubelnițele și fierăstraiele.

Trecând la Evul Mediu, întâlnim mobila grea, realizată din lemn masiv, în special stejar, pin sau arin, ornamentată cu elemente vegetale stilizate, iar mai apoi, cu simboluri creștine. Paturile ofereau, acum, mai multă intimitate, fiind înconjurate de draperii grele. Un articol de lux în acele timpuri era șemineul. Fabricat din trunchiuri de copac prinse în fier, cufărul era, la rândul său, una dintre cele mai importante piese de mobilier. Și asta pentru că avea întrebuințări multiple, servind atât ca spațiu de depozitare, cât și ca masă, birou, scaun, ba chiar și spațiu de dormit. Scaunele, în schimb, erau rare, folosindu-se, în loc, banchete și tabureți.

Epoca modernă avea să aducă în case confortul, întâi prin înlocuirea saltelelor de paie ale paturilor cu cele de puf de pasăre, iar mai apoi prin proiectarea pieselor de mobilier în forme din ce în ce mai comode. Renașterea avea să pună accentul pe estetica pieselor de mobilier, trend continuat de-a lungul secolelor următoare, funcționalitatea pierzând astfel teren în fața aspectului. În secolul 17 s-a început folosirea furnirului, mobilele fiind acum doar îmbrăcate în lemn masiv, pentru a acoperi materialele mai ieftine și a conferi un aspect luxos, în acest scop folosindu-se și sideful. În Anglia intră în tendințe mobilierul vopsit cu lac în culori strălucitoare. Ulterior, casele încep să fie decorate și cu tapet, inițial foarte costisitor. Spre sfârșitul secolului sunt proiectate bibliotecile, urmate de fotolii. Merită amintit că, în continuare, doar cei înstăriți aveau acces la astfel de produse, tendințele în materie de mobilier fiind dictate de familiile nobiliare.

În secolul 18 se remarcă o serie de fabricanți de mobilier mai rafinat, promovat prin cataloage. Printre aceștia se numără Thomas Chippendale, George Hepplewhite sau John Goddart.
 Secolul 19 vine cu o schimbare majoră în industrie: producția în masă a mobilei. Odată cu acest pas au apărut, deopotrivă, avantaje și dezavantaje. Pe de-o parte, fiind fabricată la prețuri mult mai mici, și oamenii din clasa muncitoare au început să aibă acces la ea. Pe de altă parte, designul a avut de suferit, lucru care s-a schimbat însă în secolul 20, când atât calitatea, cât și designul au fost îmbunătățite, iar costurile au fost din ce în ce mai accesibile. În plus, materialele folosite la fabricarea pieselor de mobilier s-a diversificat foarte mult, folosindu-se sticla, plasticul și placajul stratificat, printre altele.

În epoca contemporană, când mobilierul e disponibil pretutindeni, în forme, culori, prețuri și materiale pentru toate bugetele și pentru toate gusturile, s-a evidențiat nevoia unei noi abordări – sustenabilitatea. S-a început astfel folosirea materialelor reciclate și a celor ecologice, iar numeroase ONG-uri au început să atragă atenția asupra exploatării pădurilor seculare de către unii producători.

Anul trecut, valoarea pieței globale de mobilier a depășit 500 de miliarde de dolari și se estimează că până în 2027 va atinge în jur de 650 de miliarde.

Pentru realizarea acestui material au fost folosite informații disponibile pe platformele statista.com, localhistories.org, medieval-market.com, imopedia.ro și wikipedia.org.