Istoria Arcului de Triumf
Deși astăzi este una dintre cele mai emblematice atracții din București, Arcul de Triumf, ridicat pentru a comemora victoria României în Primul Război Mondial, și-a câștigat cu greu locul în rândul celor mai cunoscute monumente ale Capitalei.
Care este povestea sa și ce sculptori i-au dat forma actuală?
Asemănător cu cel de la Paris, Arcul de Triumf a fost socotit de popor un simbol necesar pentru a aminti de reușitele țării. Tocmai de aceea, a fost precedat de alte monumente similare, înălțate temporar, cu rolul de a marca momente importante din istoria României – victoria în Războiul de Independență (1878), aniversarea a patru decenii de domnie a regelui Carol I (1906) sau întoarcerea familiei regale din exil (1918). Fostele construcții fuseseră ridicate însă din materiale slabe calitativ, ceea ce a dus la o deteriorare rapidă a acestora.
O nouă inițiativă i-a aparținut primarului Matei Gh. Corbescu, care, în 1922, a decis construirea unui monument din lemn. Aspru criticat pentru că a ales tot un material care nu ar fi rezistat în timp, edilul a decis în cele din urmă să demareze lucrările pentru un Arc de Triumf statornic, din materiale de calitate.
Planurile monumentului au fost realizate de arhitectul Petre Antonescu, care a folosit drept sursă de inspirație Arcul de Triumf din Paris, care are o înălțime de 50 de metri și o arhitectură de influență romană. Fondurile nu au fost însă nici de această dată suficiente, așa că, în timp ce scheletul a fost realizat din beton, basoreliefurile care îl înfrumusețau au fost lucrate în ipsos, degradându-se în timp și atrăgând nemulțumirea poporului.
După ce presa și mai multe personalități ale vremii, printre care George Enescu, au adus critici repetate, în 1932 s-au început lucrările de renovare ale Arcului de Triumf, echipa însărcinată cu această misiune concentrându-se pe înlocuirea decorațiunilor din stuc cu unele din marmură de Rușchița. În cadrul proiectului și-au adus contribuția o serie de sculptori importanți, printre care se numără Ion Jalea, Constantin Baraschi, Dimitrie Paciurea și nu numai, însă la cioplirea marmurei au ajutat și câțiva sculptori italieni.
O contribuție – financiară – au avut-o și oamenii de rând, de la care s-au strâns peste 7 milioane de lei. Banii au fost folosiți pentru cumpărarea granitului de Deva, utilizat la definitivarea monumenului.
Inaugurarea Arcului de Triumf a avut loc pe 1 decembrie 1936, iar la eveniment au luat parte membrii Casei Regale, ai Guvernului, dar și alți invitați importanți din țară și de peste hotare.
Pe vremea regimului comunist, monumentul a suferit o serie de modificări. Astfel, elementele ce țineau de regalitate, inclusiv portretele Regelui Ferdinand și al Reginei Maria, au fost îndepărtate, în locul lor fiind zugrăvite elemente florale. Acestea aveau să fie înlocuite însă, după 1989, cu două medalioane de bronz reprezentând cele două figuri regale.
Cele mai recente lucrări de consolidare au avut loc între anii 2014-2016. În prezent, obiectivul se află pe lista monumentelor istorice. În interiorul Arcului de Triumf, înalt de 27 de metri, există și un muzeu, deschis doar în anumite ocazii.
Pentru realizarea acestui material au fost folosite informații disponibile pe historia.ro și wikipedia.org.
