Cum au luat naștere teatrele Capitalei – Partea I

Teatrul Național București

A funcționat inițial într-o clădire proiectată de arhitectul vienez Heft, finalizată în 1845, în urma aprobării proiectului de către domnitorul Alexandru Ghica. Clădirea este însă distrusă în 1944, în timpul unui bombardament al naziștilor. Instituția primește un nou sediu abia în 1973 – clădirea actuală, proiectată de arhitecții Horia Maicu, Romeo Belea și Nicolae Cucu, sub forma unei pălării. În urma unui incendiu, construcția a suferit, la ordinele lui Nicolae Ceaușescu, o serie de transformări. Cu acest prilej, celor trei săli – Mică, Mare și Atelier, li s-a adăugat o a patra, Amfiteatru. În 2012 clădirea a fost readusă la vechiul design, sub supravegherea lui Romeo Balea, care își adusese contribuția și în schițele originale. În urma lucrărilor desfășurate între anii 2011-2015, celor șase etaje ale teatrului li se adaugă noi elemente stilistice, spații de joc, foaiere și o sală de lectură destinată documentării teatrale. Capacitatea este, de asemenea, extinsă de la 1.720 de locuri la 2.880. În prezent, teatrul, care poartă numele dramaturgului Ion Luca Caragiale și are un nou logo, realizat de Dan Perjovschi, își desfășoară activitatea în șase săli închise și un amfiteatru în aer liber. Anual, peste 170.000 de persoane asistă la reprezentațiile Teatrului Național București.

Teatrul Nottara

Are, poate, una dintre cele mai interesante povești legate de sediul în care își desfășoară activitatea. Imobilul din bulevardul Magheru, în care funcționează Teatrul Nottara, a fost construit de inginerul Liviu Ciulley pentru fiul său. Deși inițial s-a opus ca Liviu Ciulei să urmeze actoria, luând parte, pe neașteptate, la examenul de admitere al acestuia, inginerul și-a dat seama că, deși încercase să îl convingă să îi calce pe urme, Liviu Ciulei era îndrăgostit, cu adevărat, de actorie. Așa că hotărăște să îl sprijine în drumul ales, construind el însuși un teatru în care să își facă debutul. Arhitectul responsabil de proiect a fost Radu Dudescu. Inițial, în spațiul nou creat au funcționat fostul Teatrul Odeon – Sala mare, întinsă pe o suprafață de 330 de metri pătrați, cu alți 190 de metri pătrați la etaj și 80 de metri pătrați în loji, și Teatrul Studio. Odată cu instaurarea regimului comunist în 1948, Teatrul Odeon a fost desființat, fiind înlocuit de Teatrul Armatei, redenumit, ulterior, C. I. Nottara. Trupa instituției numără 43 de actori, doi regizori și un scenograf.

Teatrul Bulandra

A fost deschis în 1947, ca prim teatru de stat al țării, având denumirea de Teatrul Municipal, sub directoratul Luciei Sturdza Bulandra. A preluat numele din prezent în 1961, an în care conducerea instituției îi revine, după moartea primei directoare, lui Liviu Ciulei, sub mandatul căruia trupa a avut nenumărate turnee în străinătate. Bulandra își desfășoară activitatea în două săli, Liviu Ciulei și Toma Caragiu.

Teatrul Odeon

A fost deschis în 1946, purtând inițial numele de Teatrul Muncitoresc C.F.R. Giulești. Numele actual a fost adoptat după 1990. Teatrul are două săli – Majestic, cu o capacitate de 300 de locuri, unică prin faptul că e singura de pe continent cu tavan glisant, și Studio, a cărei podea a fost construită din platforme modulare, pentru a permite mutearea scenei și a spațiului destinat publicului. Clădirea-monument istoric în care își desfășoară activitatea a fost ridicată pe locul în care, în urmă cu peste două secole, fusese instalată, de către Ioan Caragea, Curtea Domnească.

Teatrul Țăndărică

Țăndărică este un teatru de păpuși și marionete, înființat în 1945. Inițial, a avut doar o secție de marionete, secția de păpuși fiind lansată la patru ani distanță. Instituția a găzduit, de-a lungul timpului, patru ediții ale Festivalului Internațional al Teatrelor de Păpuși și Marionete. Tot aici a fost deschis și un studio experimental, „AnimArt”, în care piese clasice sunt reinterpretate sub forma unor adaptări libere. În prezent, echipa insituției e formată din 22 de artiști.

Pentru realizarea acestui articol au fost folosite informații disponibile pe platformele tnb.ro, nottara.ro, teatrul-odeon.ro, bulandra.ro, teatrultandarica.ro și wikipedia.org.