Cele mai frumoase biserici din București

Mânăstirea Antim

Mânăstirea Antim are o istorie de peste trei secole, fiind unul dintre cele mai vechi lăcașuri de cult din Capitală. Construcția a început în 1713 și a durat doi ani, fiind ctitorită de Antim Ivireanul, una dintre cele mai cunoscute personalități religioase ale României. Lui i se datorează inclusiv schițele după care au fost proiectate unele decorațiuni, ba chiar și sculptarea ușii masive din stejar. Printre elementele arhitecturale și care o definesc se numără rozetele, pridvorul cu coloane, prin care se face trecerea spre intrarea monumentală, și forma treflată în care a fost proiectată. Arhitectura se înscrie în stilul clasic brâncovenesc, cu influențe baroce italienești.

Biserica Stavropoleos

Biserica Stavropoleos a fost ridicată într-un singur an, în 1724, cu contribuția arhimandritului de origine greacă Ioanichie Stratonikeas. Arhitectura acesteia urmează stilul brâncovenesc, redat prin motivele ornamentale, pictura murală realizată deopotrivă la interior și exterior, dar și decorațiunile din piatră folosite pentru înfrumusețarea lăcașului de cult. Pe vremuri au funcționat alături de biserică un han și câteva anexe, care au fost însă demolate la finele secolului al XIX-lea. Ulterior, odată cu o serie de lucrări de restaurare, a fost adăugată o nouă anexă, proiectată de arhitectul Ion Mincu în stil neoromânesc.

Biserica Domnița Bălașa

Planurile bisericii Domnița Bălașa, finalizată în 1885, poartă semnătura arhitecților Carol Benesch și Alexandru Hristescu Orăscu. Zidită în formă de cruce, într-o îmbinare a stilurilor neoromantic și neobizantin, acesteia i se mai adaugă o absidă poligonală. Biserica poartă numele fiicei domnitorului Constantin Brâncoveanu. Un monument dedicat acesteia, realizat de sculptorul Karl Storck, a fost așezat în parcul bisericii. Impresionant este și monumentul de marmură albă amplasat în biserică, pe un postament împodobit cu rozete și coloane, deasupra mormântului său, operă a sculptorului Ion Georgescu. La interior, pictura în stil neorenascentist a fost realizată de pictorii austrieci Kott și Rihofsky, iar vitraliile au fost lucrate în Germania. Atât biserica, cât și monumentul funerar, sunt înscrise pe lista monumentelor istorice ale Capitalei.

Biserica Teiul Doamnei Ghika

Parte a ansamblului Ghika-Tei, din care face parte și Palatul Ghika, biserica Teiul Doamnei Ghika a fost ridicată în 1833, de către domnitorul Grigorie IV Ghica și de fiul acestuia, Grigorie. Planurile biserici au fost proiectate de arhitectul catalan Xavier Villacrosse, iar lucrările de construcție s-au aflat sub coordonarea meșterului Iosef Weltz. O notă distinctivă față de alte biserici construite la acea vreme în Țara Românească a fost folosirea stilului arhitectural bizantino-italian, aceasta fiind, de altfel, singurul lăcaș de cult din Capitală care are această arhitectură. Ies în evidență, astfel, cupola semisferică, turla cu opt ferestre, pridvorul cu coloane în stil doric toscan și ferestrele în semicerc. Interiorul bisericii a fost pictat de către Alberto Giacometti, cel care a pictat și palatul domnesc, în ulei, în stil neobizantin de factură occidentală. Curtea bisericii adăpostește atât monumentele funerare și mormintele domnitorului Grigore Ghika și ale altor membrii ai familiei acestuia, dar și alte lucrări executate în marmură și piatră. Clopotnița, construită pe două niveluri și dominată de un turn decorat cu pilaștri ionici, este astăzi monument istoric, alături de biserică.

Biserica Amzei

Construită pe un soclu de piatră, între anii 1898 și 1901, biserica Amzei poartă semnătura arhitectul Alexandru Săvulescu, sub bagheta căruia au fost ridicate și alte clădiri importante din țară, precum Castelul Peleș din Sinaia și Muzeul Național de Istorie a României. Arhitectura bisericii reprezintă o îmbinare a stilurilor Art Nouveau, neoromânesc și baroc, iar ornamentația e una bogată, lucrată în piatră. Interiorul ascunde o serie de arcade în stil renascentist, mai multe vitralii ornamentate și pictura realizată de Umberto Marchetti.

Biserica Pogorârea Sfântului Duh

Atipică din punct de vedere arhitectural pentru București, biserica în stil maramureșan din parcul I.O.R. aduce un strop de tradiție în mijlocul unui cartier împânzit de șiruri de blocuri din beton. Aceasta a fost construită între anii 1994 și 1996, din bârne de brad și scândură, amintind de micile așezăminte bisericești răspândite pe plaiurile înverzite din nordul țării. Un alt element specific zonei Maramureșului este reprezentat de un brâu de icoane pictate pe stică, amplasate pe pereții exteriori.

Biserica Italiană

Zidită pe un plan în formă de cruce greacă, în stilul vechi lombard, folosit în nordul Italiei, Biserica Italiană a fost proiectată de arhitecții Mario Stoppa și Giuseppe Tiraboschi. Dacă la exterior se remarcă mai multe elemente din stilul romanic, gotic și Art Déco, interiorul încântă vizitatorii cu o serie de picturi, mozaicuri și vitralii, biserica fiind monument istoric. Pe turnul clopotniței se află un orologiu fără limbi, împodobit cu elemente din astronomie, fiind singurul din Capitală pe care au fost inscripționate atât cifre romane, cât și arabe.

Pentru realizarea acestui articol au fost folosite informații disponibile pe agerpres.ro, crestinortodox.ro, metropotam.ro, parohiateiuldoamneighika.ro și wikipedia.org.