Case bucureștene cu proprietari celebri

Pline de farmec, casele din București care au adăpostit în trecut personalități importante ale țării încântă și astăzi trecătorii prin aspectul lor, adesea operă a celor mai celebri arhitecți.

Iată câteva dintre cele mai frumoase locuințe pe care le puteți admira în Capitală:

Vila de la Șosea

Vila de la Șosea (a nu se confunda cu Palatul Kiseleff, cunoscut și drept Casa/Vila de la Șosea), cum mai e numită fosta locuință a filosofului Nae Ionescu, i-a servit acestuia drept locuință până la moartea sa, în 1940. Cu un aer deopotrivă distins, dar și auster, aceasta a fost ridicată în anii '30 de către industriașul și inginerul Nicolae Malaxa, care i-a încredințat proiectul arhitectului G.M. Cantacuzino, construind-o cu scopul de a o dărui prietenului său, Nae Ionescu. Pe parcursul celui de-Al Doilea Război Mondial, clădirea a găzduit o serie de ședințe ale Consiliului de Miniștri. Incluzând în arhitectura sa o serie de elemente bizantine, vila se distinge printr-o colonadă elegantă, dar și printr-o grădină generoasă, adăpostind de asemenea și o rețea subterană de tuneluri care se spune că ar ajunge până la Aeroportul Băneasa. Aceasta se bănuiește că ar fi fost construită după moartea primului proprietar, când vila a fost preluată de stat și a devenit reședința mareșalului Ion Antonescu. În prezent clădirea este sediu al Stațiunii de Cercetare-Dezvoltare pentru Pomicultură Băneasa, din cartierul cu același nume.

Casa Artelor Dinu Lipatti

Pe bulevardul Lascăr Catargiu, la numărul 12, întâlnim o altă clădire emblematică, Casa Lipatti, care în trecut i-a aparținut familiei compozitorului român. Ridicată în 1902, clădirea face parte din portofoliul arhitectului Petre Antonescu, care a structurat-o pe două aripi, în cea din dreapta regăsindu-se salonul în care se afla pianul compozitorului. Locuința-monument istoric, care cuprinde opt încăperi, are tâmplărie de lemn și glafuri de marmură, fiind înfrumusețată, în zona ancadramentelor ferestrelor și în cea a portalului în formă de potcoavă, care adăpostește intrarea, cu elemente vegetale. Se păstrează încă decorațiile plafoanelor, o serie de piese de mobilier încastrat, dar și o sobă de teracotă. La construcția imobilului și-a adus contribuția și Alexandru Dimitriu, care a proiectat podul în care locuiau servitorii, el fiind cel care a realizat și acoperișuri ale altor clădiri celebre, precum Ateneul și Biblioteca Națională. Cu ocazia aniversării unui secol de la nașterea compozitorului, în 2017 monumentul a devenit sediu al Centrului Cultural al Municipiului București, preluând titulatura de „Casa Artelor Dinu Lipatti”.

Casa Mița Biciclista

Cu o înfățișare cochetă, casa Mița Biciclista a primit porecla celebrei sale proprietare. Cunoscută mai ales sub acest apelativ, Maria Mihăilescu, a fost prima femeie din București care a mers pe bicicletă. Clădirea din strada Biserica Amzei, în care aceasta a locuit, a fost proiectată de arhitectul N. C. Mihăescu printr-o îmbinare a stilurilor Beaux-Arts și Art Nouveau, redate prin folosirea ornamentelor bogate, de pildă reliefurile cu heruvimi, lei și cupidoni, fiind finalizată în anul 1910.

Casa Titulescu

Ridicată pentru a servi drept locuință familiei diplomatului Nicolae Titulescu, construcția poartă semnătura arhitectului Ion D. Berindey. În prezent, sub acoperișul său își desfășoară activitatea fundația cu același nume. Din obiectele politicianului se păstrează mai multe covoare, porțelanuri, piese de mobilier și opere de artă.

Casa Librecht

Cunoscută mai ales drept Casa Universitarilor, locuința i-a aparținut bancherului și directorului poștelor Cezar Librecht, apropiat al domnitorului Al. I. Cuza și figură centrală a celui dintâi scandal de corupție iscat în România modernă. Imobilul se înscrie într-un stil mai atipic pentru oraș, și anume stilul neogotic, fiind proiectată după schițele arhitectului dalmat Luigi Lipizer. Acesta a apelat, pentru interior, la ferestre din cristal de Boemia, ridicând și o serie de coloane monumentale. După plecarea din România a lui Librecht, locuința este cumpărată de Gheorghe C. Filipescu, care alege să o doneze pentru a fi amenajat aici un cămin de copii. După ce trece în proprietatea Ministerului Învățământului, va primi rolul actual, de sediu al Casei Universitarilor.